|
|
|
Izbucul Cernei este unul dintre cele mai grandioase fenomeme carstice din
România, din păcate prea puţin frecventat de turişti, în principal datorită situării
lui la mare distanţă de zonele cu un acces auto pe drumuri rezonabile. O dată cu
construcţia magistralei rutiere DN 66A Herculane-Petroşani, care sperăm că nu va
fi întârziată prea mult, această zonă deosebit de frumoasă va putea fi admirată
de un număr mult mai mare de turişti. Părerea noastră este că o şosea corect constrută
aduce daune minore mediului, beneficiile fiind greu de combătut, aşa cum găsim în
toate ţările europene dezvoltate. Din contră, în situaţia noastră, abuzurile asupra
mediului se simt mult mai bine dacă sunt ferite de ochii civilizaţiei. Noi am vizitat
zona, supunând la mari emoţii bătrâna noastră Dacie "Supernova", pe drumuri grele
de munte de la Obârşia Cloşani şi apoi pe superbul şi dificilul drum care trece
culmea la Câmpuşel. |
Localizare cu Google Earth:
 |
|
|
Valea Beuşniţa reprezintă unul dintre traseele clasice, care ţin nu numai
de cultura turistică, ci chiar de cultura generală a oricăruia dintre noi. Extrem
de accesibilă, datorită noului drum forestier şi turistic, prin care se poate ajunge
cu maşina până la păstrăvărie, la mai puţin de o jumătaqte de oră de Ochiul Beului,
valea Beuşniţa poate fi vizitată de mai multe ori, dezvăluind de fiecare dată aspecte
inedite. Evident, prezenţa cascadelor va aduce mai mult spectacol iarna şi primăvara,
iar în perioade secetoase putem găsi cascadele fara apă. Două obiective suplimentare
completează fericit frumuseţile zonei, canionul Beuşniţa Seacă şi Cetatea Caraşului,
despre care vom vorbi cu altă ocazie. Îndemnul nostru este: priviţi fotografiile
şi apoi mergeţi să faceţi altele, mai frumoase. |
Localizare cu Google Earth:
 |
|
|
Călătorind cu maşina între Orşova şi Timişoara, nu este lipsit de interes
să încercâm şi varianta Bozovici-Anina-Reşiţa. Poate sosim mai târziu cu trei sferturi
de oră, poate nu, în funcţie de aglomeraţia şi problemele de pe E70.În schimb,
putem să ne planificăm exact ora de sosire, fără şansa de a inhala zeci de minute
gazele de la camionul din faţă. Dimpotrivă, parcurgem unul din cele mai frumoase
drumuri din Banat, cu aer curat, păduri, chei, defilee, versanţi abrupţi, doline,
aşezări pitoreşti. Până la Anina starea asfaltului este rezonabilă, iar de aici
la Timişoara ireproşabilă.
Dacă am ales această variantă, la circa 13 km în amonte de Bozovici,
într-o zonă stâncoasă din cheile Mnişului, o inscripţie ne atrage atenţia că traversăm
paralela 45, care se află într-adevăr la puţin peste 100 m în aval. O mică parcare,
un pod şi ceva amenajări turistice în ruină marchează acest impresionant fenomen
carstic, la care ajungem după un urcuş uşor de câteva minute. Recomandăm vizitarea
izbucului în perioade umede, altfel riscăm să nu curgă sufucientă apă la cascadă,
fiind captată pentru alimentarea cu apă a localităţilor din aval. |
Localizare cu Google Earth:
 |
|
|
Rolu Nou prezintă o scurtă şi interesantă creastă calcaroasă suspendată deasupra
schitului Călugăra din Ciclova Montană. Din Oraviţa se urmează indicatoarele spre
Ciclova şi Călugăra. Lăsăm masina în capătul din amonte (300 m altitudine) şi urcăm
la schit, mic dar cochet şi bine îngrijit. Traversăm curtea şi prindem poteca firavă,
dar marcată acceptabil, care ne duce în urcuş susţinut, punctat la final de pasaje
de căţărare uşoară, în şaua Rolului, după mai puţin de o oră. În dreapta aven, în
stânga creastă cu abrupt perfect vertical. Floră bogată, calcar alb, păsările zboară
mult sub noi, privirea cuprinde un sfert de Banat. Superb. Cam la mjlocul crestei, o grotă
o perforează pănă deasupra abisului. Excursia este inedită cu caracter alpin la
mai puţin de 900 m altitudine. Reîntoarcerea pe acelaşi traseu, sau urcăm prin pădurea rară, aproape fara potecă, pănă la drumul de culme, care ne scoate în sat mai târziu
cu trei ore, după ce am vizitat avenul lui Ilie şi am efectuat o coborăre abruptă
printre stâncării şi grohotişuri. Această variantă este recomandată numai
pentru turiştii avansaţi,
orientarea fiind mai dificilă. |
Localizare cu Google Earth:
 |
|
|
Pe DN 1G Jibou-Cluj, la kilometrul 6, pe raza satului Gîlgău, un interesant
şi pitoresc fenomen geologic a luat naştere prin fisurarea verticală a unui versant
de gresie. Peisajul inedit contrastează plăcut cu dealurile molcome ale Sălajului.
Fotogenici şi încărcaţi de legende locale, zmeii sunt uşor accesibili în orice anotimp,
vizitarea lor necesitând mai puţin de două ore şi un urcuş putin peste 100 m. Perimetrul
este declarat rezervaţie geologică de interes naţional. |
Localizare cu Google Earth:
 |
|
|
Culmea Cozia-Cănicea se desprinde spre vest din Furcitura Craiovei, munţii
Cernei, prezentând drumeţului creste stâncoase la 1300-1500m altitudine, cu abrupturi
impresionante înspre văile înconjurătoare. Prin poziţia privilegiată, vârful Cozia
este deopotrivă uşor accesibil şi spectaculos. Priveliştile variate spre Ţarcu,
Godeanu, Cernei, Semenic, Locvei, precum şi sălaşele, livezile de meri la peste 1200m, poienile
imaculate din jur îl recomandă pentru un weekend numai bun la reîncărcarea
bateriilor.
Vezi şi traseul nostru cu hartă
Cozia |
Localizare cu Google Earth:
 |
|
|
Cascada Vânturătoarea, rezervaţie UNESCO, se află in sud-estul munţilor
Cernei, la mai puţin de 600 m altitudine. Şuviţa de apă se despleteşte peste stânca
în surplombă, cu efecte interesane în contralumină, poteca trecând printre cascadă
şi stâncă. Iarna, sloiurile de peste 30 m înalţime şi patul de gheaţă al cascadei
răsplătesc efortul urcuşului scurt, dar susţinut. Accesul este în mai piţin de o
oră, de la
podul peste Cerna de la kilometrul 11 al DN 67D, Herculane-Baia de Aramă-Târgu Jiu. |
Localizare cu Google Earth:
 |
|
|
Situaţi în nordul Dobrogei, munţii Măcin reprezintă cei mai vechi munţi din
ţara noastră, vechime care le conferă o altitudine mai mult decăt modestă, sub 500
m, compensată de un relief dinamic, spectaculos, cu creste stâncoase, abrupturi greu accesibile,
megaliţi din granit cu variate profile zoomorfe şi antropomorfe. Peisajul demn de
altitudini spre 2000 m, contrastează frapant cu netezimea vecinătăţilor
din lunca Dunării.
Flora este bogată, ţestosele se ascund prin crăpături aproape la tot pasul. Toate
acestea recomandă cu prisosinţă parcurgerea cel puţin a crestei principale
a Pricopanului.
Din centrul oraşul Măcin, drumuri agricole bune, sau încălţâmintea,
ne poartă spre est până la mijlocul crestei (3 km). De aici spre N-NV, mai trei sferturi de
oră şi prindem începutul crestei pe care o parcurgem spre sud în 2-3 ore. În altă
jumătate de oră revenim la locul de pornire. |
Localizare cu Google Earth:
 |
|
|
Puteţi şi Dumneavoastră să trimiteţi un album foto. Exportaţi o colecţie de fotografii
pentru
publicare pe Internet, cu un program adecvat: Picassa, Ulead Photo Explorer, sau
multe altele pe care le găsiţi gratuit sau contra cost pe Internet. Vă recomandăm
JAlbum
,
un program gratuit şi nepretenţios. Vă rugăm compactaţi rezultatul în format ZIP
şi îl expediaţi ca ataşament la un e-mail, care trebuie să conţină autorul (eventual
o adresă de e-mail, care va fi afişată), titlul şi descrierea albumului, descrierea de pe pagina de
albume. Dacă folderul conţine şi un fişier Google Earth (KMZ), acesta va apărea lângă descrierea albumului. Adresa de e-mail se află mai jos, pe bara verde. Vă rugăm sa
utilizaţi dimensiuni rezonabile ale imaginilor pentru afişarea rapidă şi integrală
intr-o pagină de browser (cu excepţia posibilă a panoramelor).
|
|
|